Sunt orașe pe care le vizitezi. Și sunt orașe în care, după prima seară, începi deja să te întrebi cum ar fi să rămâi.
Chania e al doilea. Te plimbi pe cheiul portului venețian, cu farul vechi de piatră la capăt și bărcile legănându-se în apa liniștită. În spate, un labirint de străduțe înguste — ziduri decolorate de soare, obloane albastre, buganvilia care cade peste arcade.
Dimineața, piața Agora miroase a brânză proaspătă, miere de timian și pâine caldă. Seara, tot orașul se strânge pe faleză să prindă apusul — cerul devine portocaliu, piatra devine aurie, iar cineva, undeva, începe să cânte.
Iar la o oră de mers te așteaptă lagune turcoaz precum Balos și Elafonisi — genul de plajă pe care crezi că o vezi doar în filtre.